luni, 3 august 2009

I am not a good friend.


Azi sunt parca rupta din filme. Stiti filmele alea handicapate in care nimeni nu vorbeste dar all is said? Eh, m-as simti right at home right now intr-un film d-ala.

Azi am ars-o miserupist de inca inainte sa ma trezesc, cand n-am auzit ceasul sunand si mi s-a rupt. Sunt atat de lipsita de chef incat ati putea sa va sinucideti in masa si nici n-as clipi.

De fapt, I'd actually be glad, ca si-asa nu sunteti decat o gloata mare de idioti, cretini si profitori. In mare. Experimentez sentimentul de regret. Regret ca v-am facut vreodata vreun bine.

Intr-un colt al mintii sunt fericita. Datorita faptului ca n-am reusit sa duc la capat procesul de 'becoming a better person". L-as fi regretat profund si p-ala.

A inceput latura mea sensibila sa-mi dea ghionturi si sa-mi puna intrebari. Ma intreaba daca intradevar sunt ce ii trebuie lui Danut si daca nu cumva gresesc cand ii zic sa fie mai intepat si mai putin altruist. Nu cumva n-o sa-mi mai convina de el daca o sa ma asculte si o sa se schimbe? Nu cumva il "stric"?

Detest betivii. Pana in adancurile existentei mele mirobolante, urasc oamenii care beau zilnic, desi nu tin la bautura si din 3 beri s-au facut pula.

Imi pluteste parfumul lui Dan prin camera si-mi vine sa plang de furie ca l-am lasat sa plece. De fapt, singurele lacrimi adevarate de care sunt in stare sunt cele 4-5 ce le vars semestrial de nervi.

Excluzand cam 7-8 persoane din vasta populatie a globului, you could all fall off the end of the world and I wouldn't even wave goodbye. In fact, I would probably be the one pushing you.

Niciun comentariu: