Random.

Azi a venit tata rupt acasa. S-a pus pe telefoane. Am zis, bah, hai sa nu deranjez omul cu prezenta. Si m-am carat la un House. Cum pe mine ma deranjeaza vizual subtitrarile si mai ales nesincronizarea lor, am realizat repede ca nu inteleg mare lucru din ce indruga 13 pe-acolo. Se auzea asa, ocazional, un fel de zumzet de fundal. Am iesit furtunos din camera hotarata sa remediez situatia, eu crezand ca bulangiul a plecat si a lasat TV mergand, pe Gsp, evident. De fapt, vorbea la telefon. Impropriu spus vorbea. Urla. Zbiera. Icnea. De parca fiecare cuvant ar fi fost ultimul. De parca urma sa'si dea duhul si era de datoria sa sa se asigure ca tot Cartierul Francez aude loud and clear ultima elucubratie de-o ragaia el acolo. Si m-am enervat. Si s-a suparat. Bai si la 5 minute ma suna ala de vorbea cu el la telefon. Bah, s-a suparat tactu' pe tine. Uite'ma cum plang. Du'te si pupal sa'i treaca. Du'te si'arunca'te de la balcon. Ia'mi si mie O scrisoare pierduta din '77. Mai bine'mi cereai sa ma futi, asa mai puteam sa te ajut. Du'te dracu. In fine, pe la 11 acu p seara, vine timpul sa se duca cineva s-o ia pe mama. Cum eu sunt proaspat privata de mijlocul meu de transport uzual iar mama refuza cu ardoare sa mearga cu scuterul, era randul imbecilului. Pai am putut sa trezesc stafia? N'ai cu cine, in pula mea. Tot ce'am scos de la el a fost un "lasa'ma'n pace" grohait suav. Sublim.

Ieri am fost cu unu' sa facem o prezentare de resurse umane gen. Eu, asistenta minune - schimbam diapozitivele. Ce-am inteles eu din prezentare a fost k aia de la firma respectiva tre' sa dea pe toata lumea afara si sa angajeze altii noi. Ca aia de'i au acum sunt contraproductivi gen. Oricum, nu conteaza, eu am fost toata prezentare de care era nevoie. M-am simtit demential. Cola'n fata, mai miscam un deget, mai apasam un buton, mai schimbam picioru de sprijin. Fun, ce sa mai. Prezentarea - 5 ore. Si era una acolo. Directoare de ceva gen "cum frecam menta mai cu folos si nume sofisticat ca sa ne creasca respectul de sine in noi pana plutim ca o baliza pe mare". Toata prezentarea s-a uitat la pantofii mei. Acum, eu inteleg ca pantofii aia ai mei sunt o minunatie artistica, demential de incomozi, o carca de bani de acum de m-as mai duce sa-i cumpar mi-as lua alte 3 perechi mult mai comode, si frumosi manca-i-ar mama, dar tot nu m-as chiolba la ei 5 ore nici sa ma bati cu scandura cu, cuie infipte.

Mi'a spus cineva azi ca ma iubeste. Dar io's un Jimmy Choo...mie tre' sa-mi spui mai mult decat "te iubesc".