sâmbătă, 13 noiembrie 2010

V'as spune ce'am mai facut dar n-am chef.


Mai stau si ma mai gandesc la Ozi cateodata. Si'mi trece prin cap ca ar trebui sa simt o ura necontrolata pentru el. Da' nu pot. Oricat de tiran a fost el in familiile astea, pentru mine a fost tot timpul un reper si un punct de sprijin.


Tin minte ca el a fost primul care mi'a spus ca n'o sa gasesc niciodata tot ce caut intr'un singur loc. Mi'a explicat la betie, printre lacrimi teoria lui de viata. Imbecila de'a dreptu', n'am ce spune. Vorbea numai in termeni generali si se pricepea cel mai bine sa'si bage pula in tot ce te'ai chinuit sa strangi pana in momentul de fata. Era, in mare, cel mai mare neghiob existent.


Bai..dar cand zambea...bai zici ca era un inger. Mai ca treceai cu vederea cutitu' pe care ti l'a infipt in spate cu 5 minute inainte. Era darul lui. Iti futea viata'n cur cu zambetu' pe buze si te facea sa'ti placa asta.


Mereu l-am iubit pentru ca a ales sa nu fie tot ceea ce poate fi.



* Am aberat dar treceti cu vederea ca trec printr'o betie de fericire in ultimele cateva luni. Si mai urmeaza. :)