28 martie. Iar.

Azi n-am stiut nimic. Si nici n-as fi vrut sa stiu. Am dormit si am stat si n-am gandit. Nici nu sunt sigura ca am trait. Stiu ca am multe altele in care sa ma refugiez dar azi n-a contat. Azi n-a contat nimic, cu atat mai putin eu. Ma uitam cum imi pica ploaia in cafea si mi-a venit in minte cum imi curgeau lacrimile tale in palma. Nu-mi pare rau ca nu le'am strans desi stiu ca as fi putut sa'ti fac un lacas de inceput din ele.

Cand am realizat prima data ca n-ai mai fost am dat vina pe tot numai pe tine nu. La o vreme am inceput sa zambesc. Dup'aia am inceput sa fumez din ce in ce mai mult doar de dragu de a'ti trimite fumul. Nu te'am vazut niciodata in toti. N-am tipat la ei cum am tipat la tine atunci. Si n-am incercat sa ma uit la el cum te uitai tu la noi.

M-ai dezamagit, stiai? M-ai facut sa nu mai vreau sa alerg doar ca sa ma obligi s-o fac. M-ai facut sa omor fiecare parte de tine din el sperand ca o sa'mi opui rezistenta. Tu l'ai distrus din momentul cand m-ai facut sa te caut.

Si totusi, n-am putut sa vars o lacrima in tot timpul asta. Si'ar trebui sa plang de nergi ca nu-l gasesc si tie sa'ti plang de mila. Si'ar trebui sa urlu de disperare pentru ce ai facut si sa nu te iert pentru ce n-ai reusit sa faci.

Catastrofal cum ai fost, ai fost haosul meu. Nu mai suport toata ordinea asta. De azi, am murit.