La 10 minute de mers pe jos de gară, 5 pe unde ştiu eu..

Ieri. Plecare la spital cu maica-mea. Iesim din metrou la gara, facem cativa pasi si dam nas in nas cu o baba foarte irascibila care ne intreaba tipand si aratand cu degetul spre o serie de chioscuri : "magazinele alea sunt acolo?". Nu mamaie, de fapt magazinele alea sunt un miraj, oamenii care intra si ies din ele sunt imaginari iar matale delirezi.
Ajungem la spital. Mergem spre cladirea de chirurgie, la dom' doctor Teo. Drum scurt si simplu de efectuat in conditii normale, but then again, cand oare s-a intamplat ca ceva ce fac eu sa se desfasoare in conditii normale? Datorita lipsei mele totale de inspiratie si ocupatie, am decis sa observ ce se inpampla in jurul meu. Bad idea, intrucat spre noi se deplasa o gloata de personaje mai mult sau mai putin colorate, imbracate in negru si auriu, gesticuland ostentativ si vorbind excesiv de tare. La un moment dat, un personaj masculin din cireada se apleaca sa-si aranjeze ceva , probabil un siret, de la pantofii sai negrii, lacuiti si cu botul prea ascutit. Astfel, prin intunericul vast, accentuat de coloritul special al personajelor si vestimentatia lor mostly black, am reusit sa deslusesc ceva care mi-a zgariat retina: sosete albe, in perfecta neconcordanta cu restul outfit-ului. Din fericire, nu am fost singura care a observat. O distinsa doamna cu basma in cap, bluza mov si fusta lunga pana in pamant, impopotonata si inflorita, probabil mating partner-ul babuinului in discutie, a avut privirea la fel de vigilenta ca a mea. Aaa, pardon. Am zis distinsa? Vroiam sa zic distrusa. My bad. Observand nota discordanta pe care sosetele albe o faceau , specimeana a hotarat sa isi felicite partenerul in suferinta pentru curajul ce l-a avut in alegerea sa, zicand : |ti-ai pus sosete albe, manca-ti-as talentu' tau?" . Extras din seria "Socheres,prala? Mai besau, mai besau...".
Ajungand la cladirea cu pricina, la etaju vizat, la doctorul cautat, am purces in activitatea total si suprem intelectuala si solicitanta de a astepta. Eu, caci mama ba vorbea cu cineva, ba se ducea la o consultatie, ba disparea in neant si ma lasa all alone in big dark hospital. Iar eu am valorificat timpul acesta petrecut singura pentru a observa urmatoarele: igrasia si scorojeala de pe peretii din hol; coloritul fantastic de mat si deteriorat al vinaromului; tenta de vernil de pe peretii albastrii; asistenta care tipa in gura mare la doctorul din halatul caruia rasarea deloc sfios o mica padure, pe gat, of all places; pacientul in pijama care se plimba nestingherit pe holuri cu doua perfuzii de ser fiziologic agatate de el si o alta punguta, conectata tot la venele sale, in care se prelingea majestuos excesul de sange pe care pacientul il prezenta; si, to top all of that, un foarte prezentabil domn, putin cam palid la fata[ din nu stiu ce motiv ], vorbind foarte incet si gafait[ din nou, cauza necunoscuta ] in spaniola, tinandu-se de un alt domn ce avea rorul de sprijin moral dar mai ales fizic pentru spaniolul care avea un cutit infipt in stomac. Yes bby, that's what you get for speaking spanish.
In alta ordine de idei, astazi mi-a bubuit mintea o amintire in care personajele principale sunt Padurea Amazoniana si o fatuica, who shall remain unknown [ cine stie cunoaste ] si care poate fi sintetizata in urmatoarea fraza: "Who ever taught you doggy style was eather making fun of you , or a really awfull sex instructor. But don't worry, you're worse then she could of ever been." Go figure, tipa care stie ce vrea si nu-i e frica sa ceara, even in bed. He he.