Poate n-am fost destul de clara...

....cand am zis ca nu suport oamenii ce poseda pupile mai voluminoase decat creierul. Sau poate ca sunt eu mult prea ciudata, dar chiar nu mi se pare normal sa o suni pe prietena fratelui iubitului tau ca sa iti confirme locatia "jumatatii" tale, spre exemplu [cum imi face mie Corina de aproximativ 6 luni, but that's not the point].
Avand acest lucru in minte, incercati sa va puneti in locul meu in urmatoarea situatie, and please correct me if I'm wrong: intr-o seara din aceasta saptamana mi-a fost dat sa port o "conversatie"[daca se poate numi asa] cu o distinsa domnisoara "macinata" de ideea ca iubitul ei a inselat-o cu mine. Besides the fact that I laughed my heart out, there are several things wrong with this picture. Cum ar fi faptul ca nu inteleg de ce cauta o confirmare din partea mea. Ce spera sa obtina din asta? An apology of some sort? I mean, let's be serious, it's me we're talking about, hell could freeze over and I still won't apologize for something like that. Si in al doilea rand, din moment ca a depus efortul de a-mi lua numarul de telefon si de a ma contacta, presupun ca she actually cares about the guy. And if she cares about him, and she doesn't want to lose him si bla bla bla mushy mushy mushy crap like that, erau destule alte posibilitati pe care putea sa le exploreze si care pana la urma nu necesitau o atat de groaznica injosire[pentru ca da, consider ca ceea ce a facut i-a deschis noi orizonturi ale denigrarii propriei personalitati], cum ar fi "forgive and forget", "no use crying over spilled milk", "cainii latra, ursu' merge" si multe altele. Plus ca in momentul in care am refuzat sa-i ofer confirmarea pe care o dorea arzator, a facut apel la latura mea sentimentala. Big mistake. Bineinteles ca i-au fost adjudecate ironiile de rigoare, pe care nu cred ca le-a captat in totalitate, intrucat ultima remarca a fost ceva de genul ca ma apreciaza pentru nu stiu ce si ca imi doreste bafta pe viitor. Dar datorita faptului ca a vorbit decent si frumos, ca sa zicem asa, n-o sa-mi dau frau liber imaginatiei si opiniilor in relatarea acestui incident.

In alta ordine de idei, ieri m-a sunat Costy, un fost prieten de-al meu, actual concubin al Ionelei, fosta prietena a lui Dany. Dupa o initiala discutie de complezenta l-am intrebat cand ma arde cu lumanarea de la cununie, si dupa paranteza cu ironiile de rigoare, mi-a zis ca mai dureaza pana la cununie dar daca vreau ppoate sa rezolve ceva mai recent cu lumanarile de la botez. Ca sa ma abtin sa-i rad in nas ca n-am vrut sa-i stric si lui ploile, i-am zis rapid felicitari si ca ma grabesc, trebuie sa plec, il sun eu mai tarziu[as is never ever again]. Si ca sa ma intelegeti mai bine: in tot timpul cat am fost impreuna, am impartit ceva mai mult decat pasiunea pentru feline si automobile sport cu el, si anume si acelasi medic. Si prin diferite coincidente si circumstante atenuante mi-a fost dat sa aflu ceva ce nu aveam voie sa-i spun, intrucat nici eu n-aveam voie sa stiu, si nici el nu stia deoarece asa au ales parintii lui ca e mai bine pentru el. Si anume: e steril. Si acum curiozitatea mea cea mai cea este daca nu cumva Aurel, viitorul nas al copilului, este si tatal sau. But hey, it's just a thought.....