luni, 12 ianuarie 2009

Voi cum va omorati inteligenta..aaa...pardon, timpul?

Deci weekendul asta n-am avut timp sa va scriu si anume pentru ca n-am avut chef. Si ca sa va explic de ce n-am avut chef o sa va narez cum mi-am petrecut ultimele zile. Incepand cu vineri, cand a venit Danut la mine. Si a fost tare dragut si simpatic, numai ca dupa cele 4 ore pe care le-am petrecut sezand pe un taburet incomod, la o masa ce mi-era incomoda, facandu-i unghiile respectivului deja si faptul ca respira mi se parea un act inutil, avand singura menire de a ma atata pe mine. Apoi, sambata de dimineata m-am trezit abrupt sub privirea de copil nevinovat al matusii mele si zambetul de falsa intelegere pentru situatia in care m-a pus al verisoarei mele, care de fapt nu se uitau la mine ci la Dan, care a dormit in pantaloni scurti, dar ele nu aveau de unde sa stie asta intrucat nu-i vedeau decat bustul dezvelit si proaspat epilat[ don't ask ]. Am ales sa le insotesc in bucatarie, unde am dat peste Dana. Bun, perfect. Ma simt nemaipomenit de bine cand ma trezesc cu oameni pe care abia i-am cunoscut invadandu-mi casa exact in ziua in care se presupune ca pot sa dorm pana tarziu fara sa fiu deranjata. Ok. Fie. Au plecat, duse au fost, a disparut si maica-mea ca magarul in ceata si eu am ramas sa fiu martora la minunata si riguroasa explicatie a lui taica-miu conform careia motivul pentru care combina mea nu mai functiona nu era rezistenta arsa de pe placa de sunet, ci ceva de la transformator. Iar faptul ca dupa ce a schimbat Danut siguranta defecta, combina a inceput sa functioneze a fost pur si simplu an act of God. And i soooo believe that. Apoi am asistat neputincioasa la incercarea tatalui meu de a-l servi pe Danut cu o farfurie de supa de fabricatie proprie. Si chiar a reusit sa puna supa..mai mult pe masa decat in farfurie, but that's not the point here. Pe seara, am vorbit cu Mario pe mess, noutate exceptionala pentru el, si i-am trimis cateva melodii pentru radio, bineinteles, cu viteza melcului depasit de testoasa storcita de camion. Duminica, am plecat la verisoara-mea, alaturi de ea si Lucian. Si mi s-a adus la cunostinta ca Lucian nu poate dormi cu Ruf in pat, ca Dana e trista ca Lucian are mai putini fluturasi ca ea si ca aceeasi Dana e suparata din cale-afara pe acelasi Lucian ca a avut tupeul sa cumpere lenjerie de pat fara ea. La naiba, in puii mei !! Am fost la biliard si mi-a reusit sa bag bilele cu manta dar am si dat cu tacul pe langa bila. Si l-am impuns pe unu' cu tacul in posterior, neintentionat, dar daca statea asa, he was asking for it. Si am aflat ca am inceput sa rad ca Tobol. Apoi azi m-am trezit dis de dimineata ca sa plec odata cu vara-mea, si spre pranz am fost la cumparaturi cu maica-mea, unde toata lumea posesoare de cel putin 70 de pungi cu cumparaturi a simtit nevoia iminenta de a-mi taia calea. Plus ca vineri de dimineata, pare-mi-se, din dorinta mea acerba de a ma duce la bucatarie, am neglijat faptul ca piciorul drept imi era amortit in totalitatea, dar cu instinctul permanent de a se deplasa independent cat mai departe de restul corpului meu -intact, si mi-a iesit o minunatie de spagat, uite asa, pe nepusa masa. Si, asa, doar ca sa stiti, la mine la munca, in lipsa mea, acelasi reflector emo ce doreste sa ia si restul lumii taras in nefiinta dupa el, a fost gata-gata sa-si faca prima victima, cameramanul de la 2 de la Mihaela, Ovidiu. Dar cum planul [sin]ucigas nu a putut fi dua la bun sfarsit, Ovidiu s-a alaturat si el grupului in continua crestere a celor traumatizati de lumina puternica, si mai ales miscarea ei, al carui membru fidel si sustinator inflacarat sunt.
Acum ma intelegeti ca n-am avut de unde sa fac rost de timpul, coerenta si neuronul cu ajutorul carora as fi putut lega 2 cuvinte inteligibile??

Niciun comentariu: