But then again I'm crazy, remember?

Am o noua obsesie. Avortul. Stiu. E mai mult decat ciudat, but then again, I'm crazy, remember?

Deci uitati cum vine treaba. Avortul se presupune ca lasa o impresie si o senzatie diferita fiecarei femei in parte. Toate bune si frumoase, numai ca problema mea e alta. Cel putin pana in momentul de fata, toate femeile ce au facut un avort cu care am avut ocazia sa vorbesc, sau sa le citesc "marturiile" se bateau cu pumnul in piept ca fizic, durerea nu e mare si nu dureaza mai mult de cateva ore/zile [depinzand de organism, bineinteles] dar pe plan psihic nici nu se compara. And I don't get that. Din moment ce faci un avort la cerere, automat nu vrei copilul. Atunci de ce mai plangi dupa el after he's gone? Adica, nu se presupune ca te-ai pregatit psihic in prealabil pentru chestia asta? Ca nu degeaba se cheama avort LA CERERE.

Hai sa va ofer si cateva informatii mai mult sau mai putin tehnice despre cum decurge un avort. Luam drept exemplu spitalul Caritas. Execrabile conditii, dar poseda cel putin 2 medici si 3 asistente very good at what they do. Initial te duci la o consultatie, care consta intr-o ecografie, si te intelegi cu dom' doftor cand sa va apucati de treaba. Iti faci aparitia la momentul stabilit, completezi o foicica[care e de fapt o cerere] in care ti se cere sa raspunzi la diferite intrebari cu specific medical de care tu nu ai habar, te duci la vestiar, stai la o coada interminabila, te schimbi, lasi hainutele acolo si primesti un bonulet pe care scrie numele tau si ce ai lasat in vestiar. Apoi te duci la secretariat unde platesti taxa de 100 de RON si prezinti buletinul ca nu cumva sa fii minora. Si tanti de la secretariat iti da o chitanta si inca o foaie pe care nu ai timp s-o citesti caci intri in sala in care o sa te opereze si o lasi acolo, la asistenta[foaia ma refer]. Apoi astepti sa vina sa te ia. Daca ai noroc si nimeresti o asistenta draguta cu mana usoara[cu care ai fost si tu draguta in prealabil] nu simti cand iti baga ditamai acul si iti injecteaza ditamai seringa plina de anestezic. Anestezia este locala, caci este mai putin periculoasa, plus ca anestezia generala te tine la orizontala 24 de ore si,hai sa fim seriosi, n-au ele timpul asta ca sa ti-l ofere tie, biata muritoare de rand. Nu simti nimic grav..e ca si cum ai scobi o rodie de samburi. Nu doare, dar simti ca te pisi pe tine si n-ai puterea sa te opresti caci esti anesteziata si ametita si dom' doftor iti tot zice " nu incorda burtica, nu incorda burtica". Dar e doar senzatia, nu si manifestarea fizica a acesteia. Daca mai ai putin noroc si pici sa fii acolo tocmai in ziua in care nimeni nu are altceva mai bun de facut decat sa intre in sala cat tu esti cracita si delirand pe acolo, te trezesti cu jumatate din staff-ul femeiesc al spitalului intreband "dar asta ce e? asta e piciorul? vai dar era mare! uite, asta e manuta!". Dar avantajul la chestia asta este ca poti sa ai si tu pe cine vrei in sala cu tine. In 15-20 de minute totul este gata, si asistenta draguta te ia de brat[pentru ca tu esti ametita si incapabila de a te deplasa on your own 2 feet] si te duce in salonul de langa, sa stai intinsa pe burta, ca asa e mai bine. Apoi vine si dom' doftor si-ti da o reteta pentru un antibiotic ca sa nu faci infectie si inca ceva ca sa-ti opreasca sangerarea[cred ca e ca sa-ti opreasca sangerarea, nu bag mana in foc], iti zice ca daca sangerezi mai mult decat la menstruatie sa vii inapoi pentru rechiuretare si in caz contrar, sa vii dupa prima menstruatie pentru un consult si o reteta pentru anticonceptionale [pe care daca poti sa le iei, spaga ta, ca daca ai vreo alta afectiune ce te impiedica sa iei anticonceptionale, prezervativul e sfant, caci sterilet nu poate sa-ti puna ca ala se pune numai in cazul in care ai nascut pe cale naturala in prealabil]. Si vine si asistenta draguta car ti-a admirat unghiile in timpul interventiei si te inteapa in cur [Maleat de ergometrina, asta baga in tine dupa operatie] si iti zice sa stai cat vrei, pana isi trece anestezia efectul. Acum, nu-ti zice ca cel mai probabil o sa regurgitezi o substanta apoasa, ca efect secundar al anesteziei si ca ar trebui sa stai la aer ca-ti face bine. Dar iti zice infirmiera de la vestiar cand mergi sa te schimbi. Am uitat sa mentionez ca nu trebuie sa bei sa sau mananci nimic de cu 12 ore inainte de interventie, not including water. Apoi pleci linistita acasa, asta in cazul in care poti sa-ti faci loc sa te strecori prin multimea colorata de la parter care asteapta la imensa coada de la urgente/internari/whatever the fuck that huge waiting line was for. Tot ceea ce simti dup-aia depinde de organismul tau. In cazul de fata a fost vorba de cateva ore de sangerare usoara si o sensibilitate la caldura, si prin urmare, si la aglomeratie. Ioc durere, ioc depresie.

Asa ca eu raman la intrebarea mea: de unde depresie? De ce durere psihica? De ce nu ridicarea unei pietre de pe inima? Religion has a way to big part of this for it's own good. But then again, that's just what I think and I'm crazy, remember?