Imperfectini caracteriale

revenind pe plaiuri mai mioritice, am considerat sa schimb ideea centrala cu proaspat dobandita conceptie despre desfasurarea vietii si tot ce presupune asta. bine, 'nou gasita' e prost spus, intrucat e aceeasi logica usor alterata.
in concordanta cu aceasta idee sa pornim urmatoarele noastre teme de reflectare. Incepand cu weekend-ul acesta am inaugurat o noua practica in universul 'aberatiilor oanei' si anume OBSERVATUL lumii din jur, si mai rau, ciudatul ritual adesea numit 'a tine cont de parerile si sentimentele altcuiva'. spre exemplu, am observat prostia si am tinut cont de parerea celor din jur, ajungand la concluzia ca este mai bine pentru toti ca cei prosti sa afle ce sunt de fapt. astfel, am reusit sa-mi indispun jumatate de familie si mai mult de trei sferturi din prietenii acestora. m-a interesat si de sentimentele lor, si, pentru ca acestia sa nu cumva sa se simta raniti in vreun fel, am considerat ca este mai bine sa le demonstrez concluzia mea prin exemple concludente. evident, la o scurta perioada dupa aceea am revenit la vechea mea obistuinta de a nu-mi pasa nimic despre nimeni cat timp nu ma afecteaza pe mine. E mai bine pentru toti asa, sau cel putin asa mi s-a zis.
Bineinteles, exista si exceptii de la aceasta regula. de pilda, observ cum cineva drag mie [ daca se poate spune ca as fi capabila de sentimente ] isi incepe anevoioasa calatorie pe drumul crizei de identitate, o alta se indreapta cu pasi mari si repezi catre criza varstei mijlocii iar ultima, dar nu cea din urma persoana pe care o simpatizez tocmai isi incheie un ciclu din viata, pornind voioasa catre o noua etapa, mai buna. [sau cel putin asa speram]
si da, stiu ca nu se intelege mare lucru din postarea asta, dar intelegeti-ma si pe mine, sunt trezita dupa un somn insuficient de lung, cauzat de o oboseala infinit de grea. [ si in plus, cine ma cunoaste poate sa confirme, ce am scris aici are mult mai mult sens decat ceea ce as zice in mod normal, intr-un moment de maxim confort si absoluta luciditate ]
si, de parca asta nu ar fi de ajuns, mai am si impresia [da, ocazional mai am si impresii, dar sunt d-alea pozitive, am renuntat la alea care tind spre minus infinit ] ca astazi a fost o zi in care totul a luat o noua intorsatura, cel putin foarte ciudata. Clar, ma refer la propria experienta, caci nu am avut timp sa-ti intreb celelalte personalitati ce fel de zi au avut si ele. Asa ca ziua de astazi ramane insemnata in calendar drept ziua in care eu nu am putut sa dorm din cauza prostiei emanate de organismele bipede de statura impresionanta si inteligenta indoielnica din jurul meu, ziua in care aproximativ toata lumea a fost intoarsa pe dos si nervoasa inca de cand a incercat soarele sa rasara, ziua in care sentimentul dominant din mediul inconjurator a fost tristetea, ruda cu moleseala, incapacitatea de a gandi logic, lipsa de initiativa, si multe alte senzatii asemanatoare.
Nu ma intelegeti gresit, nu sunt adepta trend-ului 'life is pink and you're a flower' si chiar daca sunt antisociala prin definitie, nu gasesc rostul cultului supra-emotional dus la extreme. Si parca nici indiferenta nu pica bine, fericirea are si partile ei rele, supararea poate sa-ti aduca mari beneficii uneori. deci nimic nu poate fi considerat fara scop. Eh, la polul opus al problemei troneaza detasat lipsa de incredere. Daca crezi cu indarjire ca poti, atunci cel mai probabil asa este. Cu putina voina si ceva mai multa incredere poti sa muti si muntii [ bine, daca esti destept ii lasi acolo, ca nu te deranjeaza cu nimic ], poti sa faci orice : poti sa spui cea mai mare minciuna afisand cea mai nevinovata si ignoranta fata din dotare, poti sa dezvalui cel mai mare secret mimand lipsa de importanta a acestuia, poti sa-ti marturisesti cea mai mare greseala cu aceeasi nonsalalta cu care spui alfabetul [ credeti-ma, vorbesc din experienta ].
Asadar, cea mai mare problema a mea in momentul de fata este intoleranta pe care o manifest catre cei slabi de inger si totodata incapacitatea de a intelege lipsa totala de incredere. [in sine, bineinteles, cum sa ai incredere in altii? Nici eu nu ma cred pe mine, cum ai putea oare sa ma crezi tu? ]

P.S. Imi pare bine ca a hotarat si my baby sa fie 'posh' [=)))] ca, deh, i se simtea lipsa in 'Literatura Universala Virtuala', cum ar spune proaspatul innobilat cu titlul de 'posesor permis auto categoria B', Marian Neutronu'. [ pupa-ti fata aia dulce si nevasta aia frumoasa, si felicita-te din partea mea ca eu sunt momentan 'otherwise engaged and very very busy' ca sa vin sa fac asta personal ]