Dar [yes, there's a downside] am dezvoltat o sensibilitate crescuta, sau mai bine zis o idiosincrasie, catre prostie. si asta pentru ca incep sa observ din ce in ce mai multa prostie crasa in jurul meu.
Si va dau 2 exemple.
In primul rand, cameramanul magic. Este de o frumusete orbitoate, o bunaciune rara, cum ar zice Issa. Dar de fiecare data cand fac misto de el...nu se prinde. Hai sa zicem ca inteligenta nu e punctul lui forte, asa, ca s-o spunem mai frumos. Daca e s-o luam asa cum l-a lasat natura...este sec. Sec sec sec sec. Si nu e un vin vechi cu buchet aromat ca sa fie de bine. De zilele trecute am inceput sa cred ca are fix cele 4 calitati ale unei drujbe minune: taie lemne, bate cuie, fute-n cur si da la muie. Punct.
Si de la capat. Mihaita. Mihaita este un pustan de 19 ani. O uluca de 1,90, blonda si cu ochii de un albastru sters. E genul de om pe care nu-l observi decat daca ti se arunca in fata sau lucreaza la providerul tau de internet. Vine la magazin azi. Mama era cu coatele pe tejghea si eu langa ea. Ne saluta, intoarcem privirile catre el, he had our undivided attention [pffft =))))]. Tranteste o punga si niste bonuri de masa pe tejghea si incepe: " vreeeaaaaaau si eeeeeeuuuu....uleeeeeei.....si.....a......ouaaaaaa....siiiii....." . Moment in care vocea mea il intrerupe subtil. "Ce ma?". Tresare. "Nu asa se zice ma. Vrei. Bine ca vrei. Si eu vreau un Porsche. Si ce? Imi dai tu? Se zice
Un comentariu:
i`ai dat o palma live si inca una pe blog.good point:>
Trimiteți un comentariu