2 iulie 2008

Ora 6:00 AM [ !!! ] . Te trezesti. To late,as usual. Te speli pe dinti in timp ca scrii un mesaj si iti scapa telefonu' in chiuveta. E dead. Se resusciteaza la intoarcere. Te grabesti si iesi intr'un foc p usa, nimeresti acelasi taximetrist frenetic care trece peste toate sinele de tramvai [ in constructii, bien sur ] , te juri k nu mai urci in taxiuri d la 2000 ever again. Si in ciuda incercarilor tale de a ajunge la timp, ai ajuns prea devreme. Fumezi o tigare. Intrii in examen. Esti neobisnuit de calm. Termini prea repede si te plictisesti, dar nu t verifici. Ceri sa pleci si toti se uita la tine de park ai fi zis k vrei sa ii omori incet , in chinuri, sa le tai fiekre degetel kte unu p ora. Pleci. La iesire cineva te intreba ceva despre care habar nai sa'i zici. Vreo 4 ore mai tarziu realizezi : chiar cunosti persoana aia. Ajuns aksa pici mort de somn desi ai vreo 2000 d lucruri de facut , inclusiv sa vorbesti q consoarta/consortu' q kre nai mai vb d 3 zile [ pt k ai uitat, gest nevinovat de altfel ] si cu amantu/amanta/sponsoru/bizniswoman-a d kre n'ai nici un chef [fiekre isi are rolu delimitat in viatza ta si rolul lui/ei nu e d a vorbi cu tine . Simplu. ] . Te trezesti. Toata lumea urla la tine k n'ai facut nimik toata ziua si k este irecuperabil, dezastruos, viciat, lenes, prea somnoros, prea superficial. Iti reinvie telefonu' si gasesti mii de mesaje de la oamenii mai sus mentionati + kreva vreo 7 alte persoane pe care le cunosti sau nu. N'ai chef de nimik si ai senzatia aia ciudata k dak ar trebui acum sa mori, ti'ar fi lene s'o faci si p'asta. Si te pui in fatza calc si din plictiseala evident scrii un text exagerat de absurd pe care nimeni nu'l citeste. Si vegetezi akolo in asteptarea noptii k incepe Mircea Badea.

Come on people !! Am I the only one having a day torn out of a nightmare? :|

Update: nu draga, nu stiu info :)) [singura dezamagire e k n'am putut sa las foile alea cuiva si k n-am terminat prima din tot lisheu' ala :))]