Pacat ca incep sa ma iau in serios.

Gandindu-ma astazi la cam cat de aglomerata este viata mea in momentul de fata am luat o serie de decizii. Mai mult sau mai putin intelepte. O sa exclud anumite persoane din viata mea, bazat pe criteriile mele, sau cel putin o sa le limitez accesul. Astfel, dupa ce SORIN aproape a reusit sa ma traga de par si eu aproape am reusit sa-i retez un deget, am renuntat la serviciile sale de bufon nr 1., sau cel putin l-am scazut in grad. Si ca sa fac anumite persoane putin mai multumite [sau macar infintezimal mai sigure pe ele] am hotarat sa nu mai petrec asa mult timp cu baietii si sa nu mai plec cu ei din pura camarederie. [ in schimb de Cludiu nu precizez nimic, pentru ca n-am de gand sa modific in nici un fel relatia mea cu cel mai bun prieten al meu.] Dar promit ca nu ma mai duc cu nimeni in Buftea, nu mai vorbesc cu tipul care urmeaza sa fie omorat [ la figurat ~ sper ] si [ this is a good one ! ] o sa incerc sa nu mai plec de acasa in toiul noptii catre locatii oarecum necunoscute. Sometimes I amaze myself.
Si inca ceva. Reflectand profund asupra propunerii pe care mi-a facut-o Sorela, am hotarat s-o accept. Asa ca baby, when you read this, give a solid reason why I shouldn't. [P.S. propunerea include plecarea mea din tara pentru aproximativ 2 saptamani]

Bun. Acum o sa reiau o scriere mai veche pentru ca iar sunt on a need to know basis with the rest of the world's population and , thrust me, I do NOT need to know:

"Is it so hard to admit that some people just don’t have feelings?

Faze 1 : people I don’t know.

Ce ar face pe cineva care trece pe langa mine pe strada sa creada ca as fi interesata sa stiu ceva despre el/ea? Does my face scream “ tell me ! tell me !” ? imi plimbam cainele si se opreste o tipa, incepe sa-l mangaie si sa-mi povesteasca cum ca are si ea un caine acasa si il cheama Nu-Ma-Intereseaza , este din rasa I-don’t-give-a-damn and so on and so forth. Oups, I’m sorry. I wasn’t paying attention. Can we skip to the part where I actually care?

Faze 2 : people I know or barely know.

Din moment ce abia te-am cunoscut acum 3 saptamani ce te face sa crezi ca te-as putea ajuta in problemele care le intampini in relatia cu ma-ta, care nu-ti acorda atentie nici daca esti pe moarte [ eu zic ca stie ea ce stie ] ? For the love of God, I would kill for that kind of relationship with my mom !

Si chiar daca te cunosc de mai mult de 2 ani, what in heaven’s name te face sa crezi ca stiu care e culoarea ta preferata, galben sau baby blue? Nu e destul ca m-am obosit sa-ti tin minte numele? Hai sa nu exagerezi. Nobody likes a drama queen/king.

Faze 3 : my dad.

Nu inteleg nici in ruptul capului all this craving for attention. Really. De ce m-ar privi pe mine ca acum nu stiu cat timp a venit nu stiu ce client si a cerut nu stiu ce aparatura si tu erai nervos si i-ai dat din greseala nu stiu ce alta aparatura. Si pe cuvantul meu, data viitoare cand ai de gand sa porti o discutie interminabila cu mine despre cum Cola nu e buna si ar trebui sa cumparam macar Fanta sau nectar, abtine-te sau te impusc, so help me God, I swear.

Faze 4 : my mom.

Nu, nu iti povestesc ce fac toata ziua pentru ca nici cel mai insignificant detaliu nu ti-ar conveni si am sta apoi sa purtam o discutie interminabila despre cum tu la varsta mea munceai si te intretineai singura, despre cum sunt nesimtita ca nu imi spal farfuria dupa ce mananc, despre cum sunt insensibila pentru ca nu vorbesc cu frati-miu cel putin o data pe saptamana etc etc. [ Si cand zic “sa purtam o discutie” ma refer la faptul k to o sa vorbesti neincetat iar eu o sa stau intr-un colt dand din cap aprobator si gandindu-ma pe rand ba la ce a spus Mircea Badea aseara, ba la faptul ca ar fi bines a avem o vitrina cu arme de foc in bucatarie.]

Nu, nu ma intereseaza sa-mi spui ce ai facut la munca pentru ca oricum faci aceleasi lucruri in fiecare zi si le-am auzit deja in ultimii cinci ani de cel putin 365 de ori pe an. Ce te face sa crezi ca as mai vrea sa le mai aud o data?

Si my favourite part, nu iti impartasesc sentimental mele si temerile mele si bucuriile mele ascunse pentru ca , newsflash, NU am sentimente ascunse [ nu am sentimente deloc, de fapt, daca tot suntem la subiect si chiar daca as fi avut ai fi fost ultima persoana careia i le-as fi impartasit pentru ca, again, le-ai fi criticat si pe alea ca nu sunt destul de sensibile, umane si ca tu la varsta mea…bla bla bla bla ], NU am temeri ascunse, NU am bucurii ascunse , NU am nimic ascuns si chiar daca aveam probabil faptul ca erau ASCUNSE ar fi denotat ceva de genul, eu stiu, ca sunt ASCUNSE si nu trebuie sa fie altfel? But then again, ce stiu eu , pentru ca sunt o adolescenta atipica si tu la varsta mea… bla bla bla bla.

Faze 5 : my friends.
Aici intalnim un fenomen ciudat. Uneori chiar ma intereseaza cate ceva despre prietenii mei. Dar, then again, daca ma intereseaz ceva, o sa intreb. Daca nu intreb, nu ma intereseaza. Nu eman semne subliminale ca sa va fac sa imi povestiti despre viata voastra si atunci cand veniti si imi ziceti “ mama, ce zi naspa am avut” sau “ mama, ce zi misto am avut “ si eu zambesc sau zic “ a, da? Ok.” si revin la ceea ce faceam , care de fapt era mult mai important pentru mine decat ce urma sa-mi povestiti voi [ cum ar fi sa imi fac unghiile sau sa desenez un copac pe o foaie sau sa ma uit in gol] NU inseamna de fapt “ vai ce naspa/misto. Hai stai jos si povesteste-mi tot despre ziua ta”. Dar daca tot o faceti, macar dati si voi fast forward to the part where I really give a rat’s ass. And you better hope I find it interesting. Bottom line, cand chiar intreb ceva ce nu ma implica sau nu ma afecteaza in mod direct, seas the opportunity ‘cause another one ain’t coming any time soon !! "

P.S. : Next Next time you ask me a personal question about yourselves, take the time to actually think before you open your mouth and balance the good and the bad thing that might come from the fact that you are about to disturb my intellectual activity of staring into the abyss.