Spoiled brat

Pe undeva in perioada sarbatorilor de orice fel, in momentele rare in care sunt acasa si am chef de interactiune cu alti oameni, adica atunci cand vreau neaparat sa scot ceva de la ai mei, stau in bucatarie cu parintii. Si in 100% din cazuri, a fost demonstrat experimental ca tata se imbata, mama se supara si eu mediez. Intre Cola mamei si Chivas-ul tatalui, impacandu-i pe rand. Sticlele, ca oamenii au doctori, o sticla goala nu se mai umple. Si tot in 100% din cazuri a fost demonstrat ca le vine alor mei chef sa joace remi si carti. De cele mai multe ori le fac pe plac, dar astazi chiar nu am avut nici un fel de chef, dar nu am mai scapat de ei. Si ne-a batut mama la remi [ la mustata: ea vreo 4000, eu vreo 200 si tata vreo -300, mai aveam putin si o depaseam], ne-a batut tata la septica [ tot la mustata: el cam 10, eu si mama cam 0, sau -0, nu mai stiu], am incercat si un joc de macao, s-a ofticat tata, ne-a batut mama. Si ideea sclipitoare a lui tata a fost s-o invatam pe mama sa joace poker. D-ala cu 5 carti in mana ca nici tata nu stie Hold'em, i se pare prea complicata faza cu turn, river, flop - de parca ar fi si contat cum se numesc, dar treaca de la noi ca e Craciunul si suntem darnici. Si i-am batut. Adica pe mama n-am batut-o ca, deh, ea nu stia sa joace si zicea si ea "merg" de fiecare data, asa ca eu o intrebam daca are ceva in mana si zicea "nu, aaaa, pai atunci nu mai merg" [ no shit?! go figure ! ]. Dar tata are pretentia ca stie si ca el e bun ca el le-a luat toti banii araboilor si generalilor cand mergea cu Doina din Palestina la Cercu Militar vis-a-vis de Romarta Copiilor pe vremea lu' Pazvante Chioru' in 1840 toamna. Si i-am luat toti banii care ii avea pe el, plus inca ceva ca s-a imprumutat la mama ca sa-mi plateasca. Si cand se ruga tata la Shiva [ adica un fel de Simona Patruleasa cu sanii unei Pamela Anderson de 20 de ani ] sa ii dea si lui o carte buna, i-am zis sa stea cuminte ca nu mai joc, ca vad ca nu mai are bani. Si vazand ca tot nu e impacat cu soarta sa, fiind putin confuz in privinta noului status dobandit, acela de ucenicul meu si dator la mama, i-am zis ca prost e cine da, nu cine ia. Si asta asa, pentru ca sunt de o franchete brutala si cu un suflet infinit de incapator. SI un portofel de asemenea.

Aaaaaa....si am venit acasa, and I sooOOOOooooo miss my baby.