23 iulie 2008

Question. [retorica, in caz ca nu v-ati prins]

M-am trezit azi cu un chef absolut debordant de a ma pune inapoi sa dorm. Era prea devreme ca sa mai fie cineva treaz in casa asa ca am deschis calculatorul. Mail:

“S'il vous plaît nous envoyer un courrier ou un fax de confirmation. Sans reçoit la confirmation, le lieu que vous avez gagné sera déclaré vacant.” Si inca niste balmajeli.

Panica. Nervozitate. Stres. Just what I needed inainte de un examen.

Incepe jumatatea adormita din mine sa traga de jumatatea amortita de emotiile proaspat dobandite si ajung in cele din urma la Constructii. Ma intreaba una ceva si cred ca i-am raspuns ceva de genul “marti sau doua pixuri”. Ca prea se uita la mine de parca i-am rapit fericirea in viata. Ajung in sala aia micuta, mai mica decat subsolul Cantemirului [nici eu nu credeam, dar ia uite-ma descoperind frontiere noi ale imbecilitatii]. Ma duc in baie sa fumez si fiind o singura baie pe etaj am fortat baietii sa stea la coada la cabine la baie k eu m-am postat fix la geam, panga pishoarele lor.[ ia sa vada si ei cum e la coada la baie ]. Tough luck, ce sa fac daca acolo era singurul geam? Doar nu credeati ca imi sacrific eu nasul pentru nevoile fiziologice a catorva zeci de persoane. Si am stat acolo pana cand un tip mai rasarit a zis ca sa ma infrunte, sa ma inlature din locul ce era de fapt si de drept al baietilor. A inceput frumos cu un “ Stii, nu te supara, nu vreau sa te deranjez dar…” . Restul nu-l mai stiu pentru ca instinctul meu natural imi infunda urechile si surzesc instant cand aud “dar”. Si cand mi-a revenit auzul si baiatul nu mai zicea nimic, imi arunc o ocheada pe el si zic ceva de genul “ I’m sorry, did you say something?” si plec, pentru ca doar nu s-o fi asteptat sa si stau sa ascult ceea ce intentiona sa zica. That is beneath me.

Intru in sala, ma mai holbez putin pe geam ca doar era aproape de mine si inafara de blonda din fata mea nu era vreunul mai rasarit ca sa merite sa fie privit indelung. Primesc subiectele intr-un final, schitez ceva pe o bucatica de ciorna, bifez raspunsurile evidente si restul la nimereala. Trecusera numai 20 de minute si nu aveam voie sa plec. Asa am dat peste Nenea Supraveghetorul. Care zici ca era intern la medicina. Se fastacea si alerga dintr-un colt in altu al camerei, si nu fara zgomot. Era interesant ca subiect de studiu de caz, daca as fi studiat comportamentul uman si daca as fi fost remotely interested in that all ‘Oh MY GOD, I’m REALLY doing something a real professor would do.” behaviour. Se face timpul cand pot sa plec. Ma ridic si ma postez langa tanarul care, in ciuda incercarilor mele [ tusit, dres glas, inghioldit, zis ‘pardon’ ] nu reusea sa se prinda ca I really want to get out of there and it is imperative that he gets the fuck out of my way. Predau fasul ala de lucrare , ii zic lui Nenea Supraveghetorul ca nu vin la corectura, sa semneze altcineva pentru mine si ma duc sa-mi iau geanta din cuier. Imi atrage un tip aparent simpatic atentia ca sunt FOARTE murdara pe spate.[ Putin mai tarziu am aflat k “foarte murdara pe spate”=ma cojesc si am o pata mai deschisa pe umar. Wow. N-ai mai vazut asa ceva, nu? ] . Ies, reintru. Imi uitasem telefonul. Plec aiurita si alerg sa trimit faxul de la care am pornit discutia. Ajung acasa, trimit si mail. Ca sa fiu sigura. And now everything is just fine and dandy.

Acum “problema” ar fi cu facutul alegerii: Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti-Inginerie Civila sau Universite Paris IV Sorbonne-Information et Communication?? Hmmm .. tough call. [gee, I wonder what I will pick ! ]

P.S.: exista si oameni mai aiuriti ca mine. Minune. Spre exemplu, cand mi se zice ca la cel tarziu 9 sa fiu la P2 local Utilaj ca sa dau examenul de admitere, eu una ma duc la cladirea Facultatii de Utilaj Tehnologic , ca doar asta inseamna “local Utilaj”. Curiozitatea mea este de ce oare as fi la ora 9.15 la local Civile aka Facultatea de Constructii Civile,Industrile si Agricole? Oh, my bad, am uitat : God loves stupid people, ‘cause he made so MANY !!!