22 iulie 2008

Facts of life.

Deci incep sa cred cu desavarsire k sunt descendenta lu’ Highlander. In ultimele 2 saptamani jumate am fost protagonista a 3 accidente , unul cu scuteru’ , doua cu masina si din astea m-am ales cu niste zgarieturi si acum am ramas sa ma mandresc cu o Big Buba in cot [ pe mine chiar ma doare in cot, ipocritilor ! ha ! ]

Lasand asta la o parte, cred k moartea nu-i chiar asa rea. I’m not scared of dieing. Death is ok. The ‘staying dead’ part scares the crap out of me. Adica, cum o fi in Iad ? [ that’s where I’m going, don’t even bother to worry]. O fi dragut Dracu’ ‘al Mare? Or avea mobila misto? Ca daca nu , ma apuc eu de redecorat si cand o vedea Bossu’ canapeaua mov mi-e ca ma exileaza…

In alta ordine de idei, azi am fost la banca. Azi am invatat ca exista grade ale incompetentei inca nedezvaluite majoritatii exemplarelor rasei umane. Eu una nu steam k poti sa fii ATAT de prost:

Faze 1 : she can’t look at a sheet of paper and read July. It automatically jumps to August. Cum sa faci chitanta pe luna august cand factura prezentata este pentru luna iulie si tu nici macar nu ai intrat in prima zi din luna august? Aa,stai. Eram la banca. It’s starting to make sense.

Faze 2 : she doesn’t know the difference between primary and secondary. Cer anularea unei ramificatii a unui card. Cardul fiind pe numele mamei, eu aducand acte doveditoare precum ca sunt fi-sa, fiind majora si ramificatia cardului fiind pe numele meu, am voie. Face tanti acolo niste calcule, zice sa astept putin , se holbeaza in monitor vreo 15 minute si dup-aia de incrunta apoi face o fata mirata la mine de parca n-ar mai fi vazut cercei in buza sau semanam in mod ciudat cu sor-sa:

-Ce? Zic eu.

-Pai stiti, a aparut o eroare in procesarea informatiilor si in loc sa anulam ramificatia am anulat cardul in sine.

-I’m sorry, stupid person says what? [zic eu in soapta, luand exemplul lui Coxie.]

-Poftim? [=’what’ in engleza, pt cei mai nebinecuvantati]

-[my point exactly] A, nimic. Astept pana reparati greseala. O sa fiu la exchange, aici, in banca, langa ghiseul dumneavoastra. Daca nu ma gasiti, sa stiti ca sunt dom’soara cu cercel in buza si baggy pants.

Si plec la exchange.

Faze 3 : timing is everything. Crap. La exchange, tanti isi pilea unghiile.

-Nu va suparati, vreau sa schimb si eu niste bani…

-Nu se poate.

[?!?!?!? What the f###??!!??!! Ma uit in sus, la nume ghiseu, scrie Exchange. Ma uit la tanti, nici n-a ridicat ochii la mine.]

-Nu va suparati, cum nu se poate?

-[se uita tanti la mine, exasperata k am indraznit eu, muritoare de rand, s-o deranjez din activitatea ei intelectuala si transcendenta de a-si pili unghiile] Pentru ca nu am primit inca noul curs valutar. Mai dureaza 5-10 minute.

35 de minute mai tarziu am schimbat banii si se remediase miraculos si problema anularii cardului. Plec acasa.

Alt fapt al vietii in Romania. [cred] Barbatii sunt prosti. Whipped. Yup, you heard me. Vine Topaila cu dom’soara Bunny, obsedata de unghii, la magazin. La mama la magazin. Cunoscandu-l , mama incearca o conversatie de complezenta: ce-ai facut la bac bla bla yooon yooon [pentru cine nu cunoaste ‘yoooon’ e sunetu pe care il scoti cand casti in engleza] . dom’soara Bunny se simte amenintata: ‘Vii odata, puiule?’[aruncandu-i ocheade ce sugerau ‘cand ajungem acasaaaaa……discutam 2 ore despre asta si tot eu o sa fiu cea care are dreptate’. E femeie for God’s sake.]. Faza se repeta de 2 ori si pleaca in cele din urma, evident lasand conversatia cu mama pentru a fi terminata intr-una din zilele in care va veni singur la magazine baiatu’, fara lesa si zgarduta cu ghimpi aferenta. Deci …MAMA? O bighidoaica de 18 ani se simte amenintata de MAMA??? MAMA care are 51 de ani? MAMA? God, that just made my freaking day. Really. It just couldn’t get any better than this.

And remember kids, God must love stupid people, he made so MANY !!!!!

P.S. : incercati sa observati ca am scris fara prescurtari. Mostly. :D Multumesc.